Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)
1. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate.
2. formă exterioară a unui cult (religios).
3. ansamblul regulilor de politeţe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăţi, sau grupări sociale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)
1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnaţi de inchiziţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bizutage)
1. (în unele universităţi) ceremonie burlescă de iniţiere a studenţilor din anul I.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. célébration)
1. acțiunea de a celebra; ceremonie în care un eveniment important din viața unui grup, unei persoane etc. este evidențiat, sărbătorit; celebrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cérémonial, lat. cacceremonialis)
1. adj. care ţine de ceremonie; ritual.
2. s. n. totalitatea formulelor şi a regulilor care se folosesc la anumite ceremonii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commémorer, lat. commemorare)
1. a celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau dispariţia unei persoane importante.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commémoration, lat. commemoratio)
1. ceremonie în memoria unei persoane sau a unui eveniment (religios sau nu); ceremonie menită să reamintească ceva; comemorare.
2. (var.) (înv.) comemorațiune.