Dictionar

Rezultate secundare (Cerințele):

Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Aggiornamento

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aggiornamento)

1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiţionale a catolicismului la cerinţele societăţii contemporane.


Civiliza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. civiliser)

1. a face devină, a deveni civilizat.

2. a trece de la o condiție primitivă la o stare de dezvoltare materială, intelectuală, socială superioară (ex. a civiliza un popor, o țară).

3. (referitor la o persoană) a face civil, mai în concordanță cu cerințele vieții în societate.

4. a se ~ = a deveni mai apt pentru viața în societate, a deveni mai rafinat.


Echistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ekistics, fr. équistique)

1. disciplină care se ocupă cu studiul aşezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcţie de cerinţele societăţii contemporane şi viitoare.


Marketing

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. marketing)

1. concepție privind organizarea și desfășurarea activității economice, potrivit căreia producția trebuie fie permanent adaptată la cerințele prezente și viitoare ale consumatorilor și le satisfacă cu maximum de eficiență.

2. ansamblul metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor și satisfacerea acesteia.

3. disciplină științifică având acest obiect.


Masă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. masse, germ. Masse)

1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul.

2. ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț.

3. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc.

4. ~ de aer = porțiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte.

5. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor.

6. (fam.) cantitate mare.

7. ~a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor.

8. mulțime compactă de oameni.

9. ~e populare = totalitatea claselor și categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerințele și sensul acțiunii legilor obiective ale dezvoltării societății.

10. ~ continentală = continent.