Dictionar

Rezultate principale (Certifică):

Certifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. certifier, lat. certificare)

1. a adeveri, a confirma ceva este autentic, sigur, exact, valabil.


Rezultate secundare (Certifică):

Certificare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. certifica)

1. acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație.


Certificat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. certificat, lat. certificatum)

1. act oficial prin care se certifică, se atestă ceva.


Certificație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. certification)

1. acțiunea de a certifica în scris; certificare; (concr.) certificat.

2. (var.) certificațiune.


Abonament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)

1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.


Acreditiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.

2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.


Atestat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Attestat)

1. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii.


Atestaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. attestation, it. attestazione)

1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.

2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.

3. (var.) (înv.) atestațiune.

4. (antonime) contestație, contestare.


Autentifica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face fie valabil; a certifica; a legaliza.

2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.

3. (var.) (înv., reg.) a autentica.


Autentificaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. autentificazione, fr. authentification)

1. acțiunea de a autentifica, de a certifica existența; autentificare.