Dictionar

contraarcatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-arcature)

1. (arhit.) șir de arce mici, în același plan vertical și având cheile tangente la intradosul unui arc mai mare.
 

fa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fa)

1. inv. (muz.) treapta a patra a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare.
2. denumire a uneia dintre cheile muzicale.
 

portchei

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. porte-clefs)

1. etui de piele cu un inel de metal în care se păstrează cheile.