Dictionar

Rezultate principale (Cheson):

Cheson

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caisson)

1. vehicul cu două roţi, compartimentat, în trecut pentru transportul muniţiei (de artilerie).

2. fiecare dintre încăperile etanşe create prin compartimentarea unei nave, pentru a împiedica pătrunderea masivă a apei în tot vasul în caz de avarie.

3. dulap pentru ţinerea proviziilor şi a ustensilelor pe bordul unei nave.

4. construcţie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrări subacvatice ori în terenuri cu multă umiditate.

5. piesă prefabricată din beton armat, având forma unei plăci cu nervuri de întărire, folosită ca element de rezistenţă la planşee şi acoperişuri.

6. (arhit.) casetă (4).


Rezultate secundare (Cheson):

Chesonier

Parte de vorbire: s.
Origine: (cheson + -ier)

1. muncitor care lucrează la chesoane (2).


Bastingaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastingage)

1. cheson (2) la bordul unei nave, în care se păstrează hamacele şi alte materiale ale echipajului.


Campană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.

2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.

3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.


Casetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cassette, it. cassetta)

1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte preţioase etc.

2. cutie pentru închiderea şi protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc.

3. cutie etanşă de diferite forme în care se ţin clişee, pelicule fotosensibile etc.

4. cutie de material plastic conţinând o bandă magnetică, într-un casetofon.

5. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolţi; caseton; cheson (5).

6. text tipărit încadrat într-un chenar.

7. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariţiei unei publicaţii.

8. partea metalică a unei proteze dentare.


Ecluză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.

2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.

3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.

4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.


Sas

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sas)

1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze.

2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea.

3. tub de oțel sau al unui cheson pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer.