Dictionar

Damna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. damner, lat. damnare)

1. a condamna la chinurile infernului.

2. a blestema, a reproba.


Damnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)

1. condamnat la chinurile infernului.

2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.


Damnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. damnation, lat. damnatio)

1. osândire la chinurile infernului.

2. blestem.