OK
X
accept
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Akzept)
1.
înscris
prin
care
cineva
se
obligă
să
achite
o
datorie
la
scadență.
2.
acord,
aprobare.
calc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calque)
1.
copie
a
unei
schițe,
a
unui
desen,
pe
hârtie
specială.
2.
hârtie
de
~
=
hârtie
transparentă
de
copiat.
3.
(lingv.)
traducerea
dintr-o
limbă
străină
a
elementelor
de
formare
a
unui
cuvânt,
a
unei
expresii;
preluare
de
către
un
cuvânt
a
sensului
(sensurilor)
unui
cuvânt
străin;
decalc
(2).
fosil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fossile, lat. fossilis)
1.
adj.
(despre
organisme,
formații
geologice
etc.)
conservat
în
straturile
Pământului.
2.
s.
f.
rest,
urmă
a
unui
animal
sau
a
unei
plante,
aparținând
unor
epoci
geologice
anterioare,
care
s-au
păstrat
în
depozitele
sedimentare
ale
scoarței
terestre.
3.
(fig.;
ir.)
bătrân
cu
idei
învechite.
medalion
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. medaglione, fr. médaillon)
1.
bijuterie
ovală
sau
rotundă
în
care
se
păstrează
o
fotografie,
o
mică
amintire
(care
se
poartă
la
gât).
2.
ornament
rotund
sau
oval
de
fațadă
sau
de
mobilier,
care
cuprinde
un
basorelief,
o
inscripție.
3.
motiv
în
formă
de
romb
care
se
aplică
în
mijlocul
unei
țesături.
4.
preparat
culinar
de
formă
rotundă
sau
ovală.
5.
scurtă
scriere
literară
în
proză,
articol
critic
în
care
se
schițează
portretul
unei
personalități.
6.
spectacol,
emisiune
dedicată
evocării
unui
scriitor,
muzician
etc.
notă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. note, it., lat. nota)
1.
scurtă
însemnare
scrisă;
indicație,
comentariu,
remarcă
(în
scris).
2.
articol
publicistic
de
proporții
reduse.
3.
adnotare
la
un
text,
care
cuprinde
lămuriri
sau
informații
asupra
unei
probleme
ridicate
de
acel
text.
4.
aspect,
nuanță
caracteristică,
trăsătură
particulară.
5.
a
fi
în
~
=
a
se
potrivi
unei
situații;
a
forța
~a
=
a
exagera.
6.
element
component
caracteristic
unei
noțiuni.
7.
calificativ
(în
cifre)
prin
care
se
apreciază
cunoștințele,
lucrările
unui
elev,
unui
student
etc.
8.
comunicare
diplomatică
scrisă,
adresată
de
un
guvern
altui
guvern,
cu
privire
la
anumite
probleme
etc.
9.
înscris
care
cuprinde
indicarea
sumelor
pe
care
trebuie
să
le
achite
cineva.
10.
semn
convențional
pentru
reprezentarea
grafică
a
sunetelor
muzicale;
sunetul
corespunzător.
redevențiar, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. redevancier)
1.
cel
care
trebuie
să
achite
o
redevență.