Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chitineux)
1. care aparține chitinei; care este de natura chitinei; format din chitină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arthropodes)
1. pl. încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu corpul şi membrele formate din inele articulate.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. kérat/o/-, cér/a/-, cerat/o/-, -cère, cf. gr. keras,-atos)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chéto, cf. gr. khaite, păr)
1. fiecare din perişorii chitinoşi, ai anelidelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mandibule, lat. mandibula)
1. maxilar inferior la animale; falcă.
2. fiecare dintre cele două părţi ale ciocului păsărilor.
3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfâşie prada.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oligochètes)
1. clasă de anelide terestre sau de apă dulce, cu corpul acoperit cu puţini perişori chitinoşi: râma.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polychètes)
1. / polichéţi s. m. pl. clasă de anelide: viermii marini, prevăzuţi cu un mare număr de perişori chitinoşi.