Dictionar

Rezultate principale (Cifra):

Cifra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chiffrer)

1. refl. a se calcula în cifre.

2. tr. a transmite un text prin cifru.


Cifră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., lat. cifra, cf. fr. chiffre)

1. simbol grafic pentru reprezentarea numerelor.

2. (fig.) număr, cantitate, sumă.

3. ~ de afaceri = cuantum al unor operaţii comerciale, financiare, în cifre.

4. număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanţe, a unui fenomen etc.


Rezultate secundare (Cifra):

Cifraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiffrage)

1. cifrare.

2. (muz.) sistem de notare prin cifre a acordurilor, în muzica uşoară şi de jaz, care înlesneşte citirea uşoară a partiturii.


Coloncifră

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kolonţifra, după germ. Kolomnenziffer)

1. cifră care arată numărul de ordine al paginii unei cărţi.


Descifra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déchiffrer)

1. a reda în limbaj clar un text neciteţ sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificaţia a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret.

2. a interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere.

3. (fig.) a înţelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns).


încifra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. chiffrer)

1. a reda o idee, un sentiment etc. în mod indirect, simbolic, metaforic; a încurca, a complica.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Afacere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.

2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.

3. acţiune din care rezultă un profit.

4. tranzacţie economică.

5. (fam.) îndeletnicire.

6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.


Arab, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.

2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).

3. arta = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.

4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.

5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.


Bit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. bit)

1. (inform.) unitate elementară de informaţie, cantitatea obţinută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile.

2. cifră în sistemul de numeraţie binară.


Caracter

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.

2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.

3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.

4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.

5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.

6. caracteristică a unui lucru, fenomen.

7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.

8. (inform.) literă, cifră, semn particular.

9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.


Cetanic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cetan + -ic)

1. cifră = indice care exprimă aprecierea calităţii arderii unui combustibil în motorul cu aprindere prin comprimare.