circuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circuit, lat. circuitus)

1. mișcare circulară pe un drum închis.
2. traseu închis prin care poate circula curentul electric.
3. sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc.
4. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească.
5. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite.
6. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică.

microcircuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + circuit)

1. dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente, constituind o singură unitate.

scurtcircuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. court-circuit)

1. legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unei rețele sau instalații ce au o rezistență foarte mică.
2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație.

admitanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ.

antigel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigel)

1. soluție care se introduce în circuitul de răcire al motoarelor cu ardere internă.

antiinducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-induction)

1. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele.

aperiodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
6. (antonim) periodic.

aplatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aplatiza)

1. acțiunea de a (se) aplatiza.
2. proces natural prin care prundișurile de formă sferoidală capătă formă plată.
3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, în scopul de a reduce variațiile unei mărimi într-un anumit interval de timp.

atenuator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atténuateur)

1. dispozitiv care reduce amplitudinea unei mărimi.
2. dispozitiv electric într-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal.
3. dispozitiv folosit pentru a reduce amplitudinea unui semnal electric (în opoziție cu amplificatorul).
4. dispozitiv în tuburile de ventilație, care comunică în vederea reducerii zgomotului.