Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
2. a aţâţa, a instiga la revoltă.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniştit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)
1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bubonique)
1. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. datura)
1. gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor; ciumăfaie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. impestare, fr. empester)
1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă.
2. a răspândi un miros urât; a împuți, a infesta cu un miros fetid.
3. (fig.) a perverti, a corupe mințile și inimile cu doctrine rele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. peste)
1. boală gravă, infecţioasă şi epidemică, prin febră, hemoragii şi tumori care apar la subsuori şi la gât; ciumă.
2. boală contagioasă la rumegătoare, porci şi păsări de curte, produsă de virusuri specifice.