Dictionar

Balalaică

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. balalaika)

1. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanţă triunghiulară, cu trei coarde ciupite.


Bandură

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus., ucr. bandura)

1. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, şi cu o tastieră scurtă.


Banjo

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., fr. banjo)

1. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanţă din piele, asemănătoare unei mici tobe, şi cu un gât foarte lung, utilizat în jaz.


Bară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).

2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.

3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.

4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.

5. şut în stâlpul porţii de fotbal.

6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.

7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.

8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.

9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.

10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.

11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.

12. mascaret.


Cistră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cistre)

1. vechi instrument muzical cu coarde ciupite.


Citolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. citole)

1. instrument medieval cu coarde ciupite, alungit şi cu gâtul scurt.