civil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civil, lat. civilis)

1. adj. care privește pe cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni.
2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază și reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice și juridice dintr-un stat; stare ~ă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc.; parte ~ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni.
3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.
4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din același stat.
5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.

civilie

Parte de vorbire:  s.f. (înv. și pop.)  
Etimologie: (civil + -ie)

1. viață, stare, condiție de om civil, de cetățean care nu este nici militar, nici preot.
2. (var.) țivilie.

civilist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. civiliste)

1. specialist în studiul dreptului civil.

civilistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (civil + -istică)

1. ramură a dreptului care se ocupă cu studiul dreptului civil.

civilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. civilité, lat. civilitas)

1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație; curtenie.
3. (înv.) civilizație.
4. (anton.) incivilitate.

civiliza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. civiliser)

1. a face să devină, a deveni civilizat.
2. a trece de la o condiție primitivă la o stare de dezvoltare materială, intelectuală, socială superioară (ex. a civiliza un popor, o țară).
3. (referitor la o persoană) a face civil, mai în concordanță cu cerințele vieții în societate.
4. a se ~ = a deveni mai apt pentru viața în societate, a deveni mai rafinat.

abrutizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
3. (antonim) civilizator.

acort, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accort)

1. plin de civilitate, politicos; simpatic, amabil.
2. (antonime) dezagreabil, inabordabil.

africanitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. africanité)

1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizația africană.

africanologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (african + -logie)

1. disciplină care studiază limbile și civilizațiile africane; africanistică.

afroamericanistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afro1- + americanistică)

1. disciplină care studiază civilizația și cultura americană, de influențe etnice africane.

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.