Parte de vorbire: s.
Origine: (african + -logie)
1. disciplină care studiază limbile şi civilizaţiile africane; africanistică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amerika-nistik)
1. studiu al limbilor, culturilor şi civilizaţiilor continentului american.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antiquité, lat. antiquitas)
1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. archéologue)
2. specialist în studiul civilizațiilor dispărute, cercetând vestigiile acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclin)
1. coborâre către asfinţit a unui astru.
2. (fig.) decădere (a unei fiinţe, a unui popor, a unei civilizaţii); decadenţă, regres.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. egéen)
1. referitor la popoarele de la Marea Egee.
2. civilizaţie ~ă = nume dat civilizaţiilor preelenice care s-au dezvoltat între anii 2600 şi 1200 a. Chr. în insulele şi pe coastele Mării Egee.