Dictionar

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
 

aspirant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., rus. aspirant)

1. cel care tinde, năzuiește la ceva.
2. doctorand.
3. (în unele țări) primul grad de ofițer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar.
4. arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret.
 

capabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capable, lat. capabilis)

1. înzestrat; destoinic; valoros.
2. apt, potrivit, în stare de a face ceva.
3. (jur.) care are capacitate civilă.
 

celibat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. célibat, lat. caelibatus)

1. starea civilă a unei persoane care nu este încă căsătorită sau care nu se căsătorește.
2. faptul de a fi celibatar, de a nu fi căsătorit.
3. (prin ext.) viață fără partener, viață de continență conjugală.
4. (în unele profesii) clauză de ~ = rezilierea contractului în cazul în care salariatul se căsătorește.
 

coempțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coemption, lat. coemptio)

1. (drept roman) formă de căsătorie civilă în care avea loc o vânzare fictivă a bărbatului și a soției; (căsătorie prin) cumpărare reciprocă.
 

constitui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. constituer, lat. constituere)

1. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa.
2. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului.