Rezultate principale (Clapa):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klappe)
1. dispozitiv, obiect care serveşte la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanşarea unui anumit efect.
2. a trage ~ (cuiva) = a înşela pe cineva.
Rezultate secundare (Clapa):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (clapă + -ar)
1. încălțăminte pentru schi închisă cu clape.
2. (arg.) instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clapet)
1. clapă de dimensiuni mici.
2. (bot.) parte articulată care închide anterele şi care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klips)
1. bijuterie (agrafă, broşă sau cercel) echipată cu un fel de clapă sau ac cu arc, care îi permite să fie atașată de îmbrăcăminte sau de o parte a corpului.
2. piesă formată din două elemente care se asamblează şi se desfac uşor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. la)
1. inv. (muz.) treapta a şasea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.
2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (it. mi)
1. (muz.) treapta a treia a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.
2. coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. sol)
1. inv. (muz.) treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.
2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet.
3. denumirea uneia dintre chei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Taste, it. tasto)
1. clapă a pârghiei care acţionează ciocănelul ce loveşte coarda, respectiv deschide accesul aerului în tuburi la instrumentele muzicale cu claviatură; clapă la maşinile de scris, calculatoare etc.