Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classème)
1. ansamblu de trăsături semantice minimale ale unei unităţi lexicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alliance)
1. înţelegere politică între două sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice.
2. legătură între familiile a două persoane ce se căsătoresc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. anarho-sindikalizm)
1. curent mic-burghez care, atribuind sindicatelor rolul principal în lupta clasei muncitoare, nega necesitatea partidului şi a statului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după rus. антимарксистский)
1. I. care se opune doctrinei marxiste.
2. îndreptat împotriva marxismului și a luptei clasei muncitoare; contrarevoluționar.
3. II. persoană care se opune marxismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + muncitoresc)
1. care este împotriva intereselor clasei muncitoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. argot)
1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.
2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.