Rezultate secundare (Clinic.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)
1. făcut în clinică, la patul bolnavilor.
2. prin examinarea directă a pacienților, la patul acestora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clinique)
1. disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor.
2. (secţie a unui) spital pentru cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic al studenţilor.
3. instituţie medicală unde un anumit medic specialist acordă asistenţă sau tratament bolnavilor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. clinicien)
1. medic care lucrează în principal într-o clinică.
2. medic care stabilește diagnosticul prin examinarea directă a pacienților.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE diklin; eingeschlechtlich; zweibettig
5. RU рaздельнополый; рaзнополый
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triclinique)
1. (despre sisteme cristaline) care are ca formă de bază o prismă oblică cu baza un paralelogram.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aclinique)
1. în care înclinaţia câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. amplexation)
1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asymptomatique)
1. (despre boli) fără simptom clinic.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)
2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cyanite)
1. (min.) mineral gri, verde sau albastru constând din silicat de aluminiu în formă cristalină triclinică (apare în rocile metamorfice).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)
1. făcut în clinică, la patul bolnavilor.
2. prin examinarea directă a pacienților, la patul acestora.