Dictionar

Rezultate secundare (Clinic.):

Clinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)

1. făcut în clinică, la patul bolnavilor.

2. prin examinarea directă a pacienților, la patul acestora.


Clinică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clinique)

1. disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor.

2. (secţie a unui) spital pentru cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic al studenţilor.

3. instituţie medicală unde un anumit medic specialist acordă asistenţă sau tratament bolnavilor.


Clinician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. clinicien)

1. medic care lucrează în principal într-o clinică.

2. medic care stabilește diagnosticul prin examinarea directă a pacienților.


Diclinic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT diclinicus; diclinus

2. FR dicline; unisexué

3. EN diclinous; unisexual

4. DE diklin; eingeschlechtlich; zweibettig

5. RU рaздельнополый; рaзнополый

6. HU egyivarú


Triclinic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triclinique)

1. (despre sisteme cristaline) care are ca formă de bază o prismă oblică cu baza un paralelogram.


Aclinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aclinique)

1. în care înclinaţia câmpului magnetic este nulă.

2. (despre boli) fără manifestări clinice.


Amplexare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. amplexation)

1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.


Asimptomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asymptomatique)

1. (despre boli) fără simptom clinic.


Biotehnician

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)

1. specialist în biotehnică.

2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.


Cianit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cyanite)

1. (min.) mineral gri, verde sau albastru constând din silicat de aluminiu în formă cristalină triclinică (apare în rocile metamorfice).


Clinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)

1. făcut în clinică, la patul bolnavilor.

2. prin examinarea directă a pacienților, la patul acestora.