OK
X
coagula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. coaguler, lat. coagulare)
1.
tr.,
refl.
(despre
soluții
coloidale)
a
(se)
transforma
în
gel;
a
se
închega.
coagulabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coagulable)
1.
capabil
de
a
se
coagula;
care
poate
prinde
cheag.
2.
(antonim)
incoagulabil.
coagulabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. coagulabilité)
1.
facultatea
unei
substanțe
de
a
se
coagula,
de
a
trece
de
la
o
stare
lichidă
la
una
solidă.
coagulant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (fr. coagulant)
1.
I.
care
favorizează
coagularea.
2.
(med.)
se
referă
la
substanțele
care
permit
coagularea
sângelui.
3.
II.
produs
care
provoacă,
care
favorizează
coagularea;
coagulator.
4.
(antonim)
anticoagulant.
coagulare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. coagula)
1.
acțiunea
de
a
(se)
coagula
sau
rezultatul
acestei
acțiuni.
2.
trecerea
de
la
o
stare
lichidă
la
una
solidă,
fenomen
de
solidificare
a
sângelui,
laptelui,
limfei;
închegare,
prindere.
3.
(med.)
~
sanguină
=
procesul
care
duce
la
formarea
cheagurilor
de
sânge.
4.
(fig.)
cristalizarea
intereselor,
sentimentelor.
5.
(sinon.)
coagulație,
(înv.)
coagulațiune.
coagulare
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
coagulatio
2.
FR
coagulation
3.
EN
coagulation;
curdling;
clotting
4.
DE
Koagulation;
Gerinnung
5.
RU
коarулaция;
свёртывaние
6.
HU
koaguláció,
alvadás,
kicsapódás
coagulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. coagulation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
coagula
sau
rezultatul
acestei
acțiuni.
2.
(sinon.)
închegare,
coagulare,
(înv.)
coagulațiune.
accelerină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accélérine)
1.
pseudoglobulină
termolabilă
care
intervine
în
coagularea
sângelui.
aglutinant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)
1.
adj.
care
aglutinează.
2.
care
se
lipește.
3.
limbă
~ă
=
limbă
în
care
raporturile
gramaticale
se
exprimă
cu
ajutorul
afixelor
atașate
la
rădăcina
cuvântului.
4.
s.m.
anticorp
care
coagulează
bacteriile
din
organism.
5.
s.n.
substanță
care
are
proprietatea
de
a
coagula
coloizii.
6.
material
de
legătură
între
agregate.
anticoagulant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. anticoagulant)
1.
(substanță)
care
împiedică
sau
întârzie
coagularea
sângelui;
antifloculant.
2.
(antonime)
coagulant,
coagulator.
antifloculant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. antifloculant)
1.
(substanță)
care
împiedică
coagularea
sângelui;
anticoagulant.
2.
(antonim)
coagulant.
antitrombină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. antithrombine)
1.
(med.)
substanță
din
sânge
capabilă
să
inactiveze
trombina.
2.
(med.)
inhibitor
fiziologic
major
al
coagulării;
anticoagulant
natural
sintetizat
în
ficat,
care
ajută
la
prevenirea
formării
inadecvate
a
cheagurilor
de
sânge.
antitromboplastină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antithromboplastine)
1.
inhibitor
natural
al
coagulării
sângelui.