Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)
1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
1. (şi s. m. f.) care suferă de afonie.
2. care n-are voce sau simţ muzical.
3. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă fără vibrarea coardelor vocale, surdă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arpeggione)
1. inv. vechi instrument cu coarde şi arcuş, asemănător cu chitara, de mărimea violoncelului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. balalaika)
1. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanţă triunghiulară, cu trei coarde ciupite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. bandola)
1. intrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus., ucr. bandura)
1. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, şi cu o tastieră scurtă.