Dictionar

Rezultate secundare (Coardă):

Semicoardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (semi- + coardă)

1. (geom.) jumătate de coardă.


Bariolaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bariolage)

1. (muz.) executarea rapidă a unei succesiuni de sunete, trecând alternativ de la o coardă la alta.


Burdon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourdon, it. bourdone)

1. procedeu primitiv de acompaniament constând din persistenţa unui sunet, susţinut de voce sau de un instrument.

2. tub grav, fără găuri, care emite un singur sunet continuu, la cimpoi.

3. coardă gravă, de acompaniament, la lăută, liră etc.

4. registru de orgă cu timbru închis.


Cefalocordate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céphalocordates)

1. pl. încrengătură de cordate inferioare marine, cu scheletul format din coarda dorsală, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate.


CORD(O)-, -cord

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. cord/o/-, -chorde, cf. lat. chorda, gr. khorde)

1. „coardă, cordon anatomic”.


Cordate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cordés)

1. încrengătură de animale celomate cu coardă dorsală, schelet axial şi sistem nervos tubular, aşezat dorsal.


Daumen

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Daumen)

1. sunet prin apăsarea pe coardă cu degetul mare în poziţiile înalte, la violoncel şi contrabas.