Dictionar

Rezultate secundare (Colectiv):

Colectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collectif, lat. collectivus)

1. adj. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.

2. substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeşte o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ - sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp şi spaţiu.

3. care aparţine tuturor; comun, obştesc, social.

4. s. n. grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, cu interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică.


Colectivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)

1. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese faţă de cauza generală comună.


Colectivist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collectiviste)

1. (partizan) al colectivismului.


Colectivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collectivité)

1. grup mare de oameni care duc o viaţă colectivă.

2. societate.

3. ~ statistică = totalitatea unităţilor statistice studiate pentru cunoaşterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, caracteristici statistice, dar o mărime variabilă.


Colectiviza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. collectiviser)

1. a uni într-o comunitate, într-un grup etc.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Agrume

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. agrumes)

1. termen generic care denumește fructele citrice; hesperide.

2. denumire colectivă pentru portocale, lămâi, mandarine, grepfruturi etc.


Amixie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.

2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.


Anarhie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchie, gr. anarkhia)

1. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc.

2. indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.


Anglofonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglophonie)

1. colectivitate din popoarele anglofone.


Ansamblu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensemble)

1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.

2. colectiv artistic al unui teatru.

3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.

4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.