Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cross)
1. (biol.) proces de fuzionare a materialului genetic adus de cei doi gameţi.
2. (tenis) lovitură în diagonală, mingea trimiţându-se pe partea dreaptă a adversarului, cât mai spre colţul terenului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. delineavit, desenat)
1. termen care însoţeşte în colţul de jos al unei gravuri numele autorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écoinşon)
1. ornament triunghiular cuprins între două arcade tangente legate la înălţime de un brâu orizontal; piatră care formează colţul ambrazurii unei ferestre sau uşi.
2. finisare a colţurilor unei încăperi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mura)
1. (mar.) parâmă care fixează colţul de vânt al unei vele (la velierele mari).
2. parâmă care întinde spre pupă colţul de jos al velei.
3. ~ la tribord (sau la babord) = poziţie a unui velier care primeşte vântul din tribord (babord).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. norme, lat., rus. norma)
1. regulă, dispoziție obligatorie prin lege sau prin uz.
2. totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a se califica.
3. criteriu de apreciere.
4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp.
5. ~ de consum = cantitatea maximă de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumată pentru obținerea unei unități de produs.
6. numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar.
7. (mat.) număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. scotta)
1. (mar.) parâmă cu care se fixează colţul de jos al unei vele.