Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimoniure)
1. (chimie) nume generic pentru combinațiile antimoniului cu un alt corp simplu (metal sau metaloid); aliaj de antimoniu; stibiură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chimie, lat. chimia)
1. ştiinţă care studiază structura internă şi proprietăţile corpurilor, transformările şi combinaţiile lor.
2. ~ nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coordinatif)
1. legătură ~ă = legătură ce apare în combinaţiile complexe, realizată prin intermediul unei perechi de electroni provenind numai de la unul dintre atomii participanţi la legătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cosmochimie)
1. ramură a chimiei care studiază elementele şi combinaţiile chimice din univers.