Dictionar

combustibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combustibilité)

1. proprietate a unor corpuri de a arde în contact cu aerul.
 

circulant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circulant)

1. care circulă.
2. capital ~ = parte a capitalului productiv, formată din materii prime, combustibili etc., care se regăsește în mărfuri.
 

coferdam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cofferdam)

1. compartiment transversal, îngust și etanș, care separă tancurile de combustibili sau lubrifianți ale unei nave de celelalte compartimente.
 

gazogen, -ă I

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gazogène)

1. care emană gaze.
2. s. n. aparat, instalație pentru gazificarea combustibililor solizi (cărbuni, lemn).
 

industrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. industrie, lat. industria)

1. ramură a producției materiale și a economiei naționale, care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară a produselor obținute.
2. ramură industrială, domeniu al industriei.
3. (rar) profesiune, meserie.
 

napalm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. napalm)

1. amestec incendiar, obținut prin gelificarea combustibililor lichizi cu săruri de aluminiu, polimeri sintetici, cauciuc și alte materiale solubile, folosit în bombele incendiare, aruncătoare de flăcări etc.
 

pirogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pyrogénétique)

1. (despre combustibili solizi) la care descompunerea se face prin încălzire în absența aerului.