Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commis)
1. confiscare de bunuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commis-voyageur)
1. reprezentant al unei forme particulare care vizitează clienţii pentru a obţine comenzi de mărfuri.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. commissaire, rus. komissar)
1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie.
4. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commissariat, rus. komissariat)
1. secţie a unei poliţii orăşeneşti condusă de un comisar; localul în care funcţionează (cf. terminologiei exsovietice).
2. organ de conducere militară locală care ţinea evidenţa situaţiei militare a cetăţenilor.
3. instituţie sovietică condusă de un comisar (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission, rus. komissiia)
1. colectiv însărcinat cu hotărârea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activităţi ori evenimente.
2. ~ de judecată = organ obştesc de influenţare şi jurisdicţie.
3. organism internaţional sau organ al unei organizaţii internaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission)
1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.
2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operaţie de cumpărare, de vânzare etc.
3. cotă din suma unei operaţii comerciale în comision, reţinută de cel care face (sau mijloceşte) operaţia.
4. remuneraţie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commissionnaire)
1. persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume.
2. intermediar în operaţii comerciale, care primeşte în schimbul serviciilor făcute un comision.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (atenta + -tor)
1. cel care comite sau a comis un atentat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brigandage)
1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cantho-, cf. lat. canthus, gr. kanthos „comisură a pleoapelor”)
1. „unghi; ligament palpebral, comisură a pleoapelor”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canthotomie)
1. incizie a comisurii externe a pleoapelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questure, lat. quaestura)
1. demnitatea şi funcţia de chestor în vechea Romă.
2. organ poliţienesc superior unui comisariat.
3. local, sediu al acestui organ.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. commissaire, rus. komissar)
1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie.
4. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.