comparativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparatif, lat. comparativus)

1. bazat pe comparație; pentru o comparație.
2. metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparație, structura gramaticală a limbilor înrudite.
3. (gram.) grad ~ (și s. n.) = formă a adjectivului și a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.

comparativism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Komparativismus)

1. practica studierii lucrurilor prin comparație.
2. metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparatism.

comparat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparé)

1. (despre discipline științifice) care are ca obiect studiul fenomenelor puse în comparație; comparativ.

comparatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comparatisme)

1. metodă de cercetare în literatură, muzică etc. bazată pe identificarea și compararea motivelor comune din culturile diferitelor țări.
2. cercetare lingvistică bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism.

grafometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. graphométrie)

1. studiul comparativ al grafiilor, al grafismelor (pentru identificarea scrisului).

hierografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hiérographie)

1. descriere comparativă a religiilor.

indo-european, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indo-européen)

1. s. m. f. grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică.
2. adj. referitor la aceste limbi sau la populațiile care le vorbeau.

iranistic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (I. germ. iranistisch, II. germ. Iranistik)

1. I. referitor la iranistică; de iranistică; (rar) iranist.
2. II. disciplină care studiază comparativ limbile, literaturile și culturile iraniene; iranologie.