Dictionar

complica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. compliquer, lat. complicare)

1. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți.
 

complicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compliqué)

1. încurcat, greu de înțeles.
2. (fig.) întortocheat, sinuos.
 

complicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complication, lat. complicatio)

1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură.
2. agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice.
 

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
 

alambica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alambiquer)

1. a distila cu alambicul.
2. (fig.) a complica inutil.
 

anamorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamorphisme)

1. evoluție morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.
2. formare de minerale cu o compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare.
 

arterioflebită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artério-phlébite)

1. arterită complicată cu flebita venelor învecinate.
 

benign, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. benignus, fr. bénigne)

1. (despre boli) care nu dă complicații sau stări grave.
 

birocratism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)

1. interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație.