OK
X
complica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. compliquer, lat. complicare)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
încurca,
a
(se)
agrava,
a
(se)
înrăutăți.
complicat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. compliqué)
1.
încurcat,
greu
de
înțeles.
2.
(fig.)
întortocheat,
sinuos.
complicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. complication, lat. complicatio)
1.
faptul
de
a
(se)
complica;
stare
complicată;
încurcătură.
2.
agravare
a
unei
boli
prin
apariția
unor
noi
stări
patologice.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
alambica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alambiquer)
1.
a
distila
cu
alambicul.
2.
(fig.)
a
complica
inutil.
anamorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anamorphisme)
1.
evoluție
morfologică
progresivă
la
grupele
de
plante
din
timpurile
geologice.
2.
formare
de
minerale
cu
o
compoziție
mai
complicată
și
cu
densitate
moleculară
mai
mare.
arterioflebită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. artério-phlébite)
1.
arterită
complicată
cu
flebita
venelor
învecinate.
benign, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. benignus, fr. bénigne)
1.
(despre
boli)
care
nu
dă
complicații
sau
stări
grave.
birocratism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)
1.
interpretare
și
aplicare
formalistă,
cu
complicații
inutile,
a
legilor,
a
dispozițiilor,
în
rezolvarea
problemelor
administrative,
organizatorice
etc.;
birocrație.