OK
X
comporta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. comporter, lat. comportare)
1.
refl.
a
avea
o
anumită
conduită.
2.
tr.
a
aduce
cu
sine;
a
necesita,
a
impune.
comportament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. comportement)
1.
ansamblul
manifestărilor
obiective
ale
unui
individ
prin
care
se
exteriorizează
viața
sa
psihică.
2.
fel
de
a
se
comporta;
conduită.
3.
(biol.)
mod
în
care
un
organism
reacționează
față
de
factorii
de
mediu.
comportamental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. comportemental)
1.
care
se
referă
la
comportament.
2.
(med.)
terapie
~ă
=
metodă
de
tratare
a
tulburărilor
psihice
care
vizează
modificarea
comportamentului.
comportamentilism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. fr. comportementalisme)
1.
psihologie
bazată
în
esență
pe
observarea
comportamentului
și
respingerea
introspecției
ca
metodă
de
analiză;
behaviorism,
comportamentism.
comportamentism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. comportamentismo)
1.
psihologie
bazată
în
esență
pe
studiul
comportamentului,
reducându-l
la
un
lanț
de
stimuli
și
răspunsuri,
și
respingerea
introspecției;
behaviorism.
comportamentist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (it. comportamentista)
1.
I.
referitor
la
comportamentism
sau
behaviorism.
2.
II.
adept
al
comportamentismului.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
academism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. académisme)
1.
imitație
servilă,
fără
originalitate,
a
modelelor
antice
sau
ale
Renașterii.
2.
manieră
în
artă
care
cultivă
un
ideal
de
frumusețe
rece
și
convențional.
3.
fel
de
a
se
comporta
academic.
aciditate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)
1.
calitatea
de
a
fi
acid.
2.
~
(gastrică)
=
cantitatea
de
acid
a
sucului
gastric;
~
a
solului
=
însușirea
solului
spălat
de
baze
de
a
se
comporta
ca
un
acid
slab.
actograf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actographe)
1.
aparat
pentru
măsurarea
automată
a
activității
ritmice
comportamentale
a
animalelor.
acționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. actionner)
1.
intr.
a
întreprinde
o
acțiune.
2.
a
se
comporta
într-o
anumită
împrejurare.
3.
tr.
a
pune
în
mișcare
un
sistem,
utilaje
etc.
4.
a
~
în
justiție
=
a
da
(pe
cineva)
în
judecată.