Parte de vorbire: s.f.
Origine: (precompima)
1. (constr.) procedeu constând în a supune un element de beton armat unor eforturi unitare de compresiune, înainte de aplicarea sarcinilor reale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (recomprima)
1. ridicare a presiunii gazelor dintr-o conductă de alimentare cu gaze, făcută din loc în loc pe conductă pentru a învinge rezistenţele de curgere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anamorfoza)
1. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obţinută imagini corespunzătoare ecranului lat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briquette)
1. produs obţinut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), peşte îngheţat etc.
2. produs furajer prin comprimarea în maşini speciale a mai multor nutreţuri tocate şi amestecate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cetan + -ic)
1. cifră ~ă = indice care exprimă aprecierea calităţii arderii unui combustibil în motorul cu aprindere prin comprimare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. circumcludere, a încercui)
1. (med.) comprimare a unei artere cu ajutorul unui fir de sârmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compression, lat. compressio)
1. comprimare.
2. stare de solicitare a unei piese sub acţiunea a două forţe egale şi de sens contrar.
3. fază de funcţionare a unei maşini în timpul căreia fluidul din cilindrul motor îşi micşorează volumul sub acţiunea pistonului.
4. apăsare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie.
5. apăsare pe care o exercită o tumoare asupra unui organ sau ţesut vecin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compresseur)
2. s. n. maşină de forţă, pneumatică, servind la comprimarea unui gaz.
3. utilaj rutier autopropulsat format dintr-un cilindru masiv şi greu, pentru compactarea terasamentelor.
4. instrument chirurgical cu care se face o compresiune (4).
5. aparat electronic care saturează la nivel optim un semnal muzical.