Dictionar

Rezultate principale (Compune;):

Compune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. componere)

1. tr. a alcătui, a forma un întreg.

2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc.

3. refl. a consta, a fi alcătuit din...


Rezultate secundare (Compune;):

Compunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (compune)

1. acţiunea de a compune.

2. bucată literară sau muzicală; compoziţie.

3. procedeu de formare a cuvintelor prin crearea unui cuvânt nou din mai multe cuvinte întregi existente independent, cu ajutorul unor elemente de compunere sau din abrevieri.

4. lucrare şcolară scrisă asupra unei teme; compoziţie (6).


Descompune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.

2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.

3. (fig.) a se destrăma.

4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.


Recompune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. recomposer)

1. a compune din nou, a reface.


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).


Aerogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérogène)

1. produs prin intermediul aerului atmosferic.

2. de origine respiratorie.

3. (despre bacterii) care descompune substanţe solide sau lichide în suprafeţe gazoase.


Afixoid

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affixoïde)

1. element de compunere tematică; un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; pseudoafix.


Altera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.

2. (despre roci) a (se) dezagrega.

3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.

4. tr. a denatura adevărul.

5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.


Amilază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.

2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.

3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.


Amonificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ammonisation)

1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor şi a altor compuşi organici din sol sub acţiunea microorganismelor.