Dictionar

Rezultate secundare (Comune,):

Comuneros

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. comuneros)

1. pl. denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.

2. curent de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii.


Africanitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. africanité)

1. caracter specific culturii africane.

2. caracter african al unei culturi, limbi etc.

3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.

4. lumea, civilizaţia africană.


Alchimist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă transmute metalele comune în aur.

2. (var.) (înv.) alhimist.


Amficţionie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. uniune de triburi sau de oraşe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinităţi, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune şi a judecării diferendelor ivite între ele.


Anexă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annexe)

1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos.

2. (anat.) ţesut, formaţie, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune.

3. material documentar alăturat unui text.


Apocromat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apochromat)

1. sistem de lentile care are o mai bună corecție a aberațiilor cromatice și sferice decât lentilele acromate comune; obiectiv apocromatic.


Bilon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. billon)

1. s. m. aliaj monetar în compoziţia căruia intră în cea mai mare parte sau exclusiv metale comune.

2. monedă divizionară, cu valoare intrinsecă, inferioară valorii sale nominale.

3. s. n. ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.