Dictionar

Rezultate principale (Comunicaţie):

Comunicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communication, lat. communicatio)

1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)

2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.

3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justeţea unor afirmaţii ori argumente.


Rezultate secundare (Comunicaţie):

Biocomunicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + comunicaţie)

1. comunicaţie în domeniul biologic.


Bioradiocomunicaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bioradiocommunication)

1. capacitatea omului de a transfera mental, la distanță, informații sau de a influența psihic un alt om; telepatie, radiocomunicaţie biologică.


Electrocomunicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrocommunication)

1. procedeu de comunicaţie la distanţă prin mijloace electromagnetice.


Intercomunicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intercommunication)

1. comunicaţie reciprocă; relaţie, conexiune.

2. conversaţie între mai mulţi interlocutori.


Radiocomunicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiocommunication)

1. transmiterea şi recepţia unor sunete, semnale sau imagini cu unde electromagnetice.


Telecomunicaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. télécommunication)

1. transmitere și recepție la distanță a unor sunete, a unor semne sau imagini, folosind numai fenomenele electromagnetice sau optice.

2. legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația.

3. sistem de ~ții = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate.


Aliniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.

2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.


Anastomoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastomose, gr. anastomosis)

1. comunicaţie naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc.

2. reunire a diferitelor organe vegetale.


Biocomunicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + comunicaţie)

1. comunicaţie în domeniul biologic.


Bioradiocomunicaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bioradiocommunication)

1. capacitatea omului de a transfera mental, la distanță, informații sau de a influența psihic un alt om; telepatie, radiocomunicaţie biologică.


Circulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circulation, lat. circulatio)

1. mişcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicaţie etc.).

2. mişcare a unui corp într-un circuit.

3. a pune în ~ = a face intre în uz.

4. mişcare a sângelui în aparatul circulator şi a servei în plante.

5. (ec.) schimb de bunuri, de mărfuri.

6. ~ bănească (sau monetară) = circulaţia banilor în procesul schimbului.


Concentrator

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. concentrator)

1. calculator de capacitate redusă, programat pentru a executa multiplexarea unui set de linii de comunicaţie de joasă viteză pe o singură linie.