Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)
1. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese faţă de cauza generală comună.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communautaire)
1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.
2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.
3. care aparține pieței comune europene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. essénien)
1. (membru) care aparţine unei secte religioase, la vechii evrei, care condamna sacrificiile, preamărind comunitatea bunurilor materiale, hrana în comun, ţinerea departe de căsătorie etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (etno- + geografie)
1. disciplină care studiază influenţa reciprocă dintre mediul geografic şi comunitatea etnică; geografie etnografică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. européen)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Europa.
2. adj. care aparţine Europei; referitor la comunitatea ecomonică şi politică a Europei unificate.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (iudeo- + -fob)
1. (persoană) care arată ostilitate față de iudaism, evrei și comunitatea lor.