Dictionar

concreștere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. concrește)

1. acțiunea de a concrește și rezultatul ei.
2. (bot.) creșterea a două sau mai multe tulpini de arbori la un loc.
 

acrosincarpie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosyncarpie)

1. concreșterea fructelor sau a fructificațiilor prin vârfurile lor.
 

ADELF(O)-, -adelf, -adelfie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr., engl. adelph/o/-, -adelphe, -adelphie, cf. gr. adelphos)

1. „frate, concreștere, gamet”.
 

adelfie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphie)

1. (bot.) concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.
 

-ADELFIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. adelphos „frate”)

1. „concreștere, înfrățire, sudare”.
 

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

adeziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreștere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).