Concurent, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concurrent, lat. concurrens)
1. adj. care face concurenţă altuia.
2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează.
3. care tinde către acelaşi rezultat.
4. s. m. f. participant la o competiţie sportivă.
5. negustor, producător care face concurenţă altora.
Concurenţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concurrence)
1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente.
Concurenţial, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concurrentiel)
1. care admite sau implică concurență; unde domnește concurența.
2. care este capabil să susțină concurența, competitiv.
3. referitor la concurență, la lupta pentru interese între indivizi, grupuri.
Antitrust
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. antitrust)
1. inv. care se opune monopolizării pieţei şi îngrădirii liberei concurenţe.
Baraj
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)
1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.
4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.
Catch
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. catch)
1. luptă sportivă în care concurenţii pot prinde orice parte a corpului adversarului.
2. cântec liric englez pentru două, trei sau mai multe voci, în stil polifonic, destinat a fi interpretat numai de bărbaţi.
Categorie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)
1. noţiune fundamentală care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii.
2. grup de fiinţe, obiecte, fenomene de acelaşi fel, sau asemănătoare între ele.
3. ~ socială = grup social care reuneşte parţial trăsăturile unei clase sociale.
4. grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenţilor, după performanţele realizate sau după vârstă.
Clasament
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. classement)
1. acțiunea de clasare, de punere într-o anumită ordine; rezultatul acestei acțiuni.
2. repartiție pe clase.
3. atribuirea unui loc sau rang la ceva sau cuiva în funcție de meritul sau valoarea acestuia.
4. ordine a reuşitei concurenţilor într-o competiţie (sportivă).
Colocaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. collocation, I. engl. colocation)
1. I. plasarea mai multor entități într-o singură locație
2. (log.) poziţie, clasament al unui obiect în raport cu altele.
3. operațiune judiciară constând în stabilirea rangului și importanței drepturilor unui creditor, în concurență cu alții, în repartizarea bunurilor poprite de la un debitor comun; colocare, colocat.
4. (jur.) termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanțelor.
5. (jur.) sumă de bani pe care o are de primit un creditor.
6. (lingv.) succesiune de cuvinte care apar adesea împreună; grup de cuvinte; sintagmă.
7. (mat.) metodă de calcul utilizată pentru a rezolva ecuații diferențiale și integrale.