Dictionar

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

achiesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. acquiescer)

1. a accepta condițiile unei acțiuni juridice, ale unui contract.
 

aclimatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condițiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obișnui cu noi condiții de viață.
 

antropologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropologie)

1. știință care studiază originea și evoluția omului, în strânsă corelație cu condițiile naturale; antropobiologie.
 

arhivoeconomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( arhivă + economie)

1. ramură a arhivisticii care cercetează și stabilește condițiile optime de depozitare și conservare a documentelor.
 

bioastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + astronomie)

1. ramură a astronomiei care studiază condițiile apariției vieții și formele de viață primitive de pe alte planete cu ajutorul undelor radio ce parvin din diverse galaxii.