OK
X
decondiţiona
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. déconditionner)
1.
a
înceta
să
condiţioneze,
a
pune
capăt
unei
condiţionări.
2.
a
scoate
pe
cineva
dintr-o
stare
de
condiționare
psihologică.
instrumental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. instrumental)
1.
adj.
(despre
muzică)
executat
cu
ajutorul
instrumentelor.
2.
complement
circumstanțial
~
=
complement
care
arată
mijlocul
prin
care
se
îndeplinește
o
acțiune;
propoziție
~ă
(și
s.
f.)
=
propoziție
circumstanțială
care
îndeplinește
în
frază
rol
de
complement
circumstanțial
instrumental.
3.
(psih.;
despre
condiționări,
obiecte,
acte
psihice)
care
servește
drept
mijloc
pentru
dezvoltarea
unei
acțiuni
sau
obținerea
unui
efect.
4.
s.
n.
caz
al
flexiunii
nominale
în
indo-europeană
(transmis
și
în
limba
rusă)
care
arată
instrumentul
cu
ajutorul
căruia
se
realizează
acțiunea
verbului.
olfactorium
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Olfaktorium)
1.
cameră
specială
cu
posibilităţi
de
adaptare
a
condiţionării
aerului,
care
permite
experienţe
cu
substanţe
olfactive.