Dictionar

conductor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conducteur, lat. conductor)

1. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce.
2. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1).
3. ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice.
4. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane.
5. vatman; șofer.
 

radioconductor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioconducteur)

1. corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate.
 

superconductor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. superconductor)

1. conductor electric de mare capacitate.
 

amper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampère)

1. unitate de măsură a intensității curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm.
 

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.
 

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.
 

bifilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifilaire, engl. biphilar)

1. (despre circuite) cu doi conductori separați.
2. (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele.
 

bus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bus)

1. (inform.) cale de dirijare a informațiilor.
2. conductor comun al mai multor circuite.
 

cip 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. chip)

1. bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat.