Dictionar

Rezultate principale (Conductă.):

Conductă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Konduct)

1. ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor.

2. fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice.


Rezultate secundare (Conductă.):

Conductanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conductance)

1. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenţei.


Aeroduct

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. air-duct)

1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalaţii subterane etc.


Apometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apă + -metru)

1. aparat, dispozitiv destinat măsurării volumului de apă care trece printr-o conductă sau țeavă; contor de apă.


Arteră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artère)

1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi.

2. magistrală de circulaţie.

3. conductă hidraulică magistrală.

4. linie electrică de alimentare principală a unei reţele de distribuţie.


Branşament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. branchement)

1. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricităţii şi instalaţia aferentă a unei construcţii; ambranşament.


Buclă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucle)

1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf.

2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.

3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.

4. cotitură a unui curs de apă.

5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.

6. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii.

7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.


By-pass

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. by-pass)

1. conductă care dublează o altă conductă principală.

2. deviere rutieră în caz de înfundare a unui drum.

3. (med.) operaţie, în caz de obliterare a unei artere, pentru restabilirea circulaţiei sangvine.