Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deconecta)
1. acțiunea de a (se) deconecta și rezultatul ei; deconectat.
2. acțiunea de a separa două elemente unite; ruperea legăturii dintre două elemente.
3. (informatică) actul de încheiere a unei sesiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +sincronizare)
1. operaţie simplificată de conectare a generatoarelor sincrone în paralele cu reţeaua.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. colostomie)
1. (med.) procedură chirurgicală de creare a unui anus artificial, constând în conectarea unui segment al colonului de peretele abdominal printr-o mică deschidere, care face posibilă evacuarea scaunelor într-un buzunar special lipit pe burtă; coloproctie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutation, lat. commutatio)
1. comutare; schimbare, mutaţie.
2. totalitatea operaţiilor de conectare şi deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.
3. trecere a unei secţiuni a înfăşurării induse a rotorului unei maşini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.
4. figură de stil prin care sunt puse în opoziţie două propoziţii, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connectique)
1. tehnica şi echipamentul de conectare ale diferitelor elemente ale unei configuraţii informatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connexion, lat. conexio)
1. legătură, înlănţuire; intercondiţionare între obiecte, fenomene şi procese; raport reciproc, relaţie de conexitate; concatenaţie.
2. (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacţiune şi condiţionare reciprocă a obiectelor şi fenomenelor în mişcare din univers; ~ inversă = feedback.
3. legătură între două sau mai multe conductoare electrice.
4. conectare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déconnexion)
1. actul de deconectare, de anulare a unei conexiuni, de separare a două elemente îmbinate.