Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. causalité)
1. interacţiunea dintre cauză şi efect, una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)
1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commuter, lat. commutare)
1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite.
2. a racorda un circuit electric la reţea.
3. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară.
4. a schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutateur)
1. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea reţelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; şaltăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kontroller, engl. controller)
1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice.
2. (inform.) circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a unui echipament periferic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déconnexion)
1. actul de deconectare, de anulare a unei conexiuni, de separare a două elemente îmbinate.