Dictionar

confesional 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confessionnel)

1. care aparține unei confesiuni religioase.
2. care are caracterul unei confesiuni (1).
 

consistoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consistorium, fr. consistoire)

1. consiliu al împăraților romani.
2. locul unde se ținea.
3. instanță judecătorească ecleziastică.
4. consiliu al cardinalilor, prezidat de papă.
5. adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc.
 

greco-oriental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (grec + oriental)

1. care aparține confesiunii ortodoxe.
 

hierocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hierokratie)

1. formă de conducere a societății primitive și feudale în funcție de obiectivele spirituale ale unei confesiuni dominante.
 

interconfesional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interconfessionnel)

1. care privește mai multe confesiuni sau religii.
 

irenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irénisme)

1. orientare teologică tinzând spre unificarea diferitelor confesiuni creștine, pe baza punctelor lor comune.
2. tendință spre pace.