Rezultate secundare (Configuration;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. configurational)
1. despre sau aparținând unei configurații; configurativ.
2. care provine dintr-o configurație; configurativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. configurationism)
1. concepţie în psihologia structuralistă potrivit căreia în învăţarea citirii şi scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. configurationist)
1. I. referitor la configuraționism, curent al psihologiei moderne apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea.
2. II. adept al configuraționismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. configuratif, engl. configurative)
1. referitor la configuraţie; configuraţional.
2. care provine dintr-o configurație; configuraţional.
3. care aparține configurației; configuraţional.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. configurationist)
1. I. referitor la configuraționism, curent al psihologiei moderne apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea.
2. II. adept al configuraționismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gestaltisme)
1. concepţie psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configuraţii integrale, realităţi primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraţionism, structuralism (3).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT configuratio