Dictionar

Rezultate principale (Conflict):

Conflict

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.

2. ~ armat = război.

3. (fil.) treaptă acută în evoluţia contradicţiilor antagoniste.

4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfăşurarea acţiunii.


Rezultate secundare (Conflict):

Conflictual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conflictuel)

1. propriu conflictului, care poate produce sau este produs de un conflict.


Conflictualitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (conflictual + -itate)

1. caracter, stare conflictual(ă).


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Amiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.

2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.

3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.

4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.


Antagonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antagonique)

1. care se află în contradicție; antagonist.

2. care acţionează în sens invers.

3. (legat de luptă) în conflict (cu).

4. care este în opoziţie, care se află în relație de opoziție.

5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.

6. (antonime) amical, aliat.


Antagoniza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (engl. antagonize)

1. a da un caracter antagonic, a deveni antagonic.

2. a deveni antagonist, a se regăsi într-o poziție de conflict, de opoziție.


Aplana

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aplanir)

1. a înlătura, a potoli (un conflict)2. a netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum).


Armat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armé)

1. înarmat.

2. (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos.

3. forţe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei ţări.

4. (despre un conflict) însoţit de acţiuni militare.

5. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere.

6. (despre beton) prevăzut cu o armătură.