Dictionar

Rezultate principale (Conic):

Conic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT conicus; conoideus

2. FR conique

3. EN conical; conoid

4. DE kegelförmig; kegelig; konisch

5. RU конический; конусовидный

6. HU kúp, kúp alakú


Rezultate secundare (Conic):

Bitronconic

Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + tronconic)

1. adj. în forma a două trunchiuri de con cu baza comună.

2. s. n. vas cu această formă.


Conic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conique)

1. adj. în formă de con, referitor la con.

2. s. f. curbă rezultată prin intersecţia unei suprafeţe conice cu un plan.


Conicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conicité)

1. mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, diferenţa dintre diametrul mare şi cel mic, raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică.


Gluconic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gluconique)

1. acid ~ = acid obţinut prin electroliză sau prin fermentaţie din glucoză.


Invers conic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT obturbinatus

2. FR obturbiné

3. EN obturbinate

4. DE verkehrt kegelförmig

5. RU обрaтно конический

6. HU visszás kúpalakú


Obconic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT obconicus

2. FR obconique; en cône renversé

3. EN obconical; inversely-conical

4. DE umgekehrtkonisch; verkehrtkegelig; verkehrtkegelförmig

5. RU обрaтноконусовидный

6. HU visszáskúp alakú


Acipenseriforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)

1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.


Acipenserizi

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acipénseridés)

1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.


Alezaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alésage)

1. suprafaţă interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.

2. diametrul interior al unui cilindru de motor.


Ambou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embout)

1. piesă metalică cu secţiune conică, ce permite adaptarea acului pentru injecţie la seringi sau la un tub al aparatului de perfuzie.


Antipol

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + pol)

1. (mat.) simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.


Antipolară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipolaire)

1. (mat.) polara, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul acelei conice.