Dictionar

Rezultate principale (Consacrare.):

Consacrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (consacra)

1. acţiunea de a (se) consacra; dedicare.

2. consfinţire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaştere a capacităţii, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu.


Rezultate secundare (Consacrare.):

Consacraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consecratio, fr. consécration)

1. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor.


De facto

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. de facto, de fapt).

1. formulă diplomatică pentru recunoaşterea unei anumite situaţii, care nu a dobândit şi consacrarea juridică necesară.


Tonsură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tonsure, lat. tonsura)

1. ceremonie a tunderii părului din creştetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii.


Jertfire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. jertfi)

1. acțiunea de a (se) jertfi; jertfă, sacrificiu.

2. (fig) consacrare.

3. (înv.) omorâre.