consecvenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conséquence, lat. consequentia)

1. faptul de a fi consecvent.
2. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta.
3. caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv.

inconsecvenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconséquence, lat. inconsequentia)

1. lipsă de consecvenţă.

acrobat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobaţie.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută să epateze.

ataxic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. ataxique)

1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.

caracter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.

eclectism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclectisme)

1. îmbinare mecanică a unor idei, concepții, puncte de vedere eterogene și opuse.
2. lipsă de consecvență în convingeri, în teorii.
3. sistem de concepții care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gândire ceea ce pare mai adecvat.
4. (arhit., arte) îmbinare necritică a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artiști consacrați.

inconsecvenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconséquence, lat. inconsequentia)

1. lipsă de consecvenţă.