Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amnésique)
1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropopithèque)
1. maimuţă considerată strămoş al omului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Avantgardismus)
1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.
2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.
3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compatriote, lat. compatriota)
1. persoană din aceeaşi ţară, considerată în raport cu altcineva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. consors, -tis)
1. femeie căsătorită considerată în raport cu bărbatul ei; soţie, nevastă.
2. (politică) soția unui șef de stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culturalisme)
2. şcoală americană de antropologie care admite ca esenţială specificitatea culturii, considerată ca obicei al grupului social, în opoziţie cu natura.
3. curent care pune accentul, în ce priveşte formarea personalităţii, pe rolul factorilor de mediu socioculturali.